Beautiful day

Ce multumire mai mare decat atunci cand realizezi inlauntrul tau k ai facut o algere potrivita? Ca te aflii exact unde ar trebui sa fii. Ca acela e locul care te astepta intocmai pe tine iar tu ai reusit sa fii indeajuns de lucid si de inspirat incat sa il recunosti. Cred ca cea mai mare batalie pe care o ducem ca fiinte umane este cea la nivel ideatic, cea in care ne chestionam in legatura cu scopul nostru. Patetic? Penibil? Dar adevarat. Iar cand ai gasit raspunsul la aceasta intrebare, bucuria ce te inunda devine acaparatoare, dar te face sa te simti usor, de parca ai putea in acel moment sa zbori.
Cer senin, fara tulburari de orice fel. O zi perfecta pentru orice calatorie aeriana. Fac eu cinste cu un bilet dus pana la cel mai adanc vis al vostru. Atentie! La intoarcere platiti voi.

Reflection

See me rise, watch me fall

I'm not steady at all

Cause sometimes life hurts like hell

I know this too well



When it's dark, the stars come out

And for a moment we are saved

Yeah when it's dark, in your darkest hour

Stars come out



Birds fly south, winter's blue

I'll put my faith in you

Cause sometimes life hurts like hell

I know this too well



When it's dark, the stars come out

And for a moment we are saved

Yeah when it's dark, in your darkest hour

Stars come out

iarna timpurie

Caldura toropitoare. te ameteste. esti nevoit sa parasesti pentru cateva momente racoarea din sufragerie, sa deschizi usa si sa dai piept cu El. te intrebi de ce e necesara lupta cu steaua gigant kre clocoteste deasupra noastra. e o lupta aranjata, cu o cota infima la casa de pariuri. simplu: din knd in knd, omul mai trebuie sa si manance si cum in cele mai multe cazuri, painea si cartoful nu creste pe balcon, o vizita la alimentara din fata blocului devine imperios necesara.
esti somnoros. parca nu-ti dai seama k ai patruns in realul efemer, insa cei 30 m pe care ii parcurgi pana la alimentara sunt decisivi. "ce bine ar prinde o ploaie rece", te gandesti. "ce-i cu caldura asta?! 35 grade la ora 10?!. gata! nu mai rezist...". dar intri in magazinul cu aer conditionat si simti k iti revii. la intoarcere incetezi lamentarile, deja esti calit. totusi, simti in acel moment k iarna este anotimpul tau preferat: oameni de zapada, fulgi in forma de stea, mos craciun, skiuri, nailon...si mai presus de toate, RACOARE.
ai luat paine, ai dus gunoiul, ai cumparat apa minerala naturala carbogazificata, esti pregatit sa te asezi pe canapea si sa freci menta cu harnicie. incepi si butonezi telecomanda si te opresti pe pro tv pt k iti place cum e coafata tipa de la meteo. in zonele muntoase se anunta ninsoare. debusolat pentru k ti s-a indeplinit dorinta, te bosumflii. "e de-abia sfarsitul lui august, cum se poate sa se sfarseasca vara?!"..."gata cu caldura?!"
tipic omenesc, nu? :-)
si totusi ... nu vreau sa se incheie sezonul cald pe anul asta, desi as putea sa-i dezamagesc pe cei pasionati de sporturile de iarna. batalie grea se duce akolo sus, dorintele se calca in picioare, majoritatea se indreapta catre banca de rezerva accidentate. in final, una dintre ele invinge. so ... be careful what you wish for today.

la revedere

te incearca o adiere ciudata de parca s-ar apropia vara. dar deja e toamna. picura. picura in camera ce nu va mai fi a ta. de ce se ataseaza oamenii de lucruri fara simtire? uitam sa fim alaturi de cei din jurul nostru, in schimb ne tremura sufletul in momentul in kre vine vremea sa ne despartim de lucrurile alaturi de care am crescut. intr-un fel, cred k asta e modul nostru de a le multumi pt faptul k ne-au fost alaturi negresit, indiferent k ne-am trezit cu zambetul pe buze sau cu lacrima la coltul ochiului. ursuletzul primit de craciun, acum 10 ani, pe care inca il mai strangi in brate noaptea, veioza cu piciorul rupt, fotografia cu mama ta, posterul cu atb de pe usa, cartile prafuite, patul ce da semne de oboseala si draperia de culoarea piersicii...si zambesti. pentru ca fiecare obiect ce-l privesti te mangaie cu povestea lui. mai bine zis, povestea voastra. mai precis, povestea ta, ce se oglindeste in imaginea lor...
trenul a plecat din gara. iti aduci aminte ca ai plecat si tu o data cu el si totusi te simti inca acasa. oamenii pe care ii vei fi intalnit dupa ce vei fi ajuns, iti par aceeasi. metroul e rapid, practic si comod la inceput. apoi parca simti ca te sufoci. fetzele oamenilor ce pareau a fi aceeasi s-au zbarcit. incepi sa simti k te impresoara grijile si graba si bolile lor. ai ajuns la suprafatza si tragi adanc aer in piept si pentru prima data realizezi cu toata fiinta ta...nu te mai aflii in brasov.